Dacă la strigatul catalogului am fost distinse doamne,
stimați domni, prezentabili și distanti, dupa primul HAP, clătitor de gură și încălzitor
de suflete, am redevenit “BĂ!” sau “tu fată!”.
Am rîs cu lacrimi cind scorțosul ăla o dansat pe scaune,
ne-am luat de după umeri și ne-am îmbrățișat pînă si cu ăla ce mi-o furat
gagica’ntr-a Xa, cu aia care o rîs de rochia cea nouă la banchetu’ de mărțișor, sau cu profa de ne-o dat treiuri.
Am si mîncat, dar
cel mai mult ne-am privit zîmbetele. Naturale.
Pentru o seara,
am uitat grijile cotidiene. Salariul, șefii, ratele, pastilele si programarea
la cosmetician.
Dupa o ora jumate
ne-am epuizat intrebarile gen “cîți copii ai?”, ”unde lucrezi?”, ”de ăla/aia
ce mai știi?” și trecut-am la chestiuni serioase precum “mai ții minte cînd am spart tabla?”, “buey cît
am mai rîs cînd te-ai bășit în timpul orei de engleza...”
A fost o întîlnire atipică. Fără nemulțumiri, bătăi sau
gelozii. Deci n-am subiecte fierbinți de povestit. Plictisitor, știu.
Celor care-au fost cu noi doar cu gîndul: sintem cu 20 de ani mai tineri. Vă așteptăm și pe voi la întinerirea din
2017.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu